Bacalaureat 2014 - HIDROGRAFIE

HIDROGRAFIE

Apele curgătoare

-  rețea hidrografică bogată, neuniform repartizată;

-  caracter exoreic și endoreic;

-  alimentare din precipitații (pluvială), ape subterane, ghețari (glaciară), topirea zăpezilor (nivală);

-  repartiția, dimensiunile și regimul hidrologic sunt influențate de relief și climă (regimul hidrologic/ regimul de scurgere).

După lungime se identifică existența :

- fluviilor cu lungimi de peste 3500 km , precum :

Volga – cel mai lung fluviu al Europei, cu cel mai mare bazin hidrografic, izvorăște din Podișul Valdai și se varsă în bazinul endoreic al Mării Caspice;

- fluvii cu lungimi între 2000 și 3000 km

 

Dunărea – al doile fluviu ca lungime (2860 km) și debit; izvorăște din Munții Pădurea Neagră și se varsă printr-o deltă în Mare Negră.Cursul său este divizat pe 3 sectoare cu caracteristici fizico – geografice diferite: cursul superior (sectorul alpin) cu o lungime de 1060 km, între izvoare și Bratislava (Poarta Devin), aici primind afluenți dinspre Munții Alpi (Günz, Mindell, Riss, Isar, Würm și cel mai important INNUL) , cursul mijlociu (secotul panonic) cu o lungime de 725 km, între Bratislava și Baziaș ; cursul inferior (sectorul pontic) cu o lungime de 1075 km între Baziaș și vărsare, cu patru subsectoare distincte (cursul românesc).

Ural – izvorăște din Munții Ural și se varsă în Marea Caspică;

Nipru – izvorăște din Podișul Rusiei Centrale și se varsă în Marea Neagră;

- fluvii cu lungimi între 1000 și 2000 km : Don, Peciora, Nistru, Rhin, Elba, Vistula,Loara etc.

După regimul hidrologic se deosebesc râuri cu regim complex și râuri cu regim simplu .

Râuri cu regim de scurgere complex : Rhin, Rhônul, Dunărea.

Râuri cu regim de scurgere simplu:

- tipul nordic : pentru fluviile care se varsă în Oceanul Arctic; scurgere este mai redusă iarna când se produse înghețul, dar în general au debite bogate pe tot parcursul anului (Peciora, Dvina de Nord);

- tipul vestic / atlantic: pentru fluviile care se varsă în Oceanul Arctic; regim relativ uniform, cu scurgere bogată tot timpul anului, maxima iarna (Sena, Loara,Tamisa, Meusse);

- tipul estic : pentru fluviile care se varsă în Mare Caspică; cu debite oscilante, foarte mici vara (datorită cliamtului continental excesiv) și iarna (datorită înghețului persistent), mai bogate primăvara (Volga,Don,Nipru);

- tipul central: pentru fluviile care se varsă în Marea Baltică sau Marea Neagră ; cu debite mari primăvara, când topire zăpezilor coincide cu ploile de primăvară (Vistula, Elba, Odra) ;

- tipul sudic / mediteranean: pentru fluviile care se varsă în Marea Mediterană; cuprinde râuri scurte, cu debite mari iarna și primăvara și foarte scăzute vara, când pot seca (Tibru, Alfios).

Fluviile se varsă prin :

- estuare (Ttamisa, Sena, Elba);

- limane și lagune (în NV Mării Negre - Nistru );

- delte : Dunărea, Volga, Padul, Vistula, Rhônul, Rhinul.

 

LACURILE

-  numeroase și repartizate neuniform; cele mai numeroase în Finlanda, numită și „țara celor o mie de lacuri” (majoritatea glaciare);

-  diferite ca geneză (originea cuvetei lacustre):

a)      Lacuri naturale :

tectonice:

Marea Caspică (lac relict, izolat de mare prin mișscări epirogenetice; lacul cu cea mai mare suprafață – 371.000 km²) , L.Balaton (Ungaria), L.Ohrid , L.Prespa .

glaciare:

- formate în regiunile acoperite de calora cuaternară : L.Ladoga , L.Onega, L. Mazuriene, L.Varern, L.Vattern, L.Malaren, L.Saima ;

- formate în zonele montane înalte acoperite de ghețarii cuaternari / acutali: L.Geneva / Leman (Elveția) , L.Zürich (Elveția) , L.Como, L. Garda, L. Maggiore (Italia), L.Bucura, L.Zănoaga (România) etc.

vulcanice: în Masivul Central Francez (L.Nemi), în Masivul Șistos Renan, în Carpații Românești (L.Sf.Ana), în Peninsula Italia (L.Albano, L.Bolsena) etc.;

carstice: în Munții Alpi, Munții Dinarici ;

lagune și limane : în NV Mării Negre (limanele Nistrului, Tașaul, Techirghiol, Mangalia), la Marea Nordului, Marea Baltică (laguna Vistula);

b)      lacuri antropice:

hidroenergetice : L.Volgograd, L.Samara, L.Novgorod pe Volga, L.Por’ile de Fier pe Dunăre, L.Țimleansk pe Don, L.Dnepropetrovsk pe Nipru etc.

APELE SUBTERANE – mai dezvoltate în formațiunile subterane;

GHEȚARII :

- continentali / de calotă : în Islanda, I.Svalbard, I.Novaia Zemlea;

- montani: în Munții Alpi, Munții Pirinei și Munții Scandinaviei ș.a.