Bacalaureat 2014 - Europa - Unități majore de relief

Unități majore de relief

Unitățile majore de relief ale Europei se diferențiază după aspectul exterior (altitudine, înclinare, petrografie, fragmentare) și după dimensiuni (suprafață și orientari).

Principalele unități de relief:

Munții Scandinaviei / Alpii Scandinaviei:

-situați în Norvegia și vestul Suediei;

-formați în timpul orogenzei caledonice și ulterior ridicați pe verticală în orogenza alpină;

- lanț montan cu altitudini maxime peste 2000 m;

- cu ghețari montani actuali în zonele cele mai înalte ; relief glaciar; aspect de platouri crete de calota glaciară și văi care prezintă peste ocen versanți abrupți, formând fiorduri.

Munții Grampiani:

- situați în nordul Marii Britanii ;

- sunt formați din roci dure, iar structurile aparțin orogenezei caledonice;

- altitudinea maximă este sub 1500m (maxima – vf. Ben Nevis 1343 m, cea mai mare altitudine din Marea Britanie).

Munții Penini:

- se prezintă ca un lanț montan situat în Marea Britanie;

- munți vechi, structurile caledonice și hernicice fiind puternic faliate și erodte;

- altitudinile nu depășesc 900 m;

- masive joase cu aspect de podiș în partea lor centrală; relief carstic.

Munții Pirinei:

- situați în estul Peninsulei Iberice, formează granița dintre Spania și Franța;

- formați în timpul orogenezei alpine;

- altitudinile maxime depășesc 3000 m,

- foarte masivi, cu un relief glaciar cu circuri și creste glaciare.

Munții Cambrieni:

- situați SV Marii Britanii;

- munți vechi, cu structuri caledonice și hercinice.

Munții Sierra Nevada:

- situați în sudul Spaniei;

- formați în orogeneza alpină;

- altitudini de peste 3000 m.

 

Munții Alpi:

- lanț montan cu o lungime de 1200 km;

- se desfășoară sub forma unui arc, între litoralul Mării Ligurice și Depresiunea Panonică;

- formați în timpul orogenezei alpine;

- altitudini ridicate, peste 4000 m , maxima în vf. Mont Blanc – 4807 m;

- formați din șisturi cristaline și pe alocuri calcare, dolomite etc.; masivitate ridicată;

- cu ghețari montani actuali, de tip alpin; extins relief glaciar; în est, pe calcare și dolomite cu relief carstic;

- reprezintă una dintre cele mai importante regiuni din lume , cu stațiuni renumite precum: Chamonix (Franța, lângă Mont Blanc), Davos (Elveția), Innsbruck (Austria) etc.

Munții Apenini:

- formați în timpul orogenezei alpine;

- lanț montan situat în Peninsula Italică, prelungindu-se peste strâmtoarea Messina și în nordul Insulei Sicilia;

- altitudinile maxime ajung în partea centrală peste 2900 m (2914 m, vf. Gran Sasso);

- în partea de nord sunt afectați de alunecări de teren;

- cu vulcani activi (Etna în Sicilia, Vezuviu lângă Napoli) și stinși în craterele cărora s-au format lacuri vulcanice.

Alpii Dinarici / Dalmatici:

- situați în NV eninsulei Balcanice, de-a lungul litoralului Mării Adriatice, pe litoralul țărilor: Croația, Bosnia și Herțegovina, și mai puțin în Slovenia și Muntenegru;

- formați în timpul orogenezei alpine;

- altitudinile maxime depășesc 2500 m;

- alcătuiți din șisturi cristaline, calcare, fliș; dezoltat pe relief carstic;

- spre Marea Adriatică au format țărmul de tip dalmatin.

 

Munții Carpați :

- formați în timpul orogenezei alpine;

- lanț montan extins între Bazinul Vienei (Depresiunea Panonică) și Valea Timokului;

- se desfășoară pe teritoriului statelor Slovacia (M-ții Tatra), Polonia, Ucraina, România, Serbia având un traseu sinuos;

- altitudini mai reduse decât Munții Alpi, având numeroase depresiuni, culoare de vale;

- relief glaciar, relief carstic, suprafețe de eroziune, relief vulcanic etc.

Munții Balcani / Stara Planina:

- situați în Peninsula Balcanică (Bulgaria), în continuarea arcului carpatic;

- formați în timpul orogenezei alpine;

- altitudinile maxime depășesc ușor 2300 m;

- alcătuiți din șisturi cristaline, calcare, fliș.

Munții Rodopi:

- situați în cea mai mare parte în sudul Bulgariei;

- formați în timpul orogenezei hercinice și înălțați ulterior în timpul orogenezei alpine;

- altitudinea maximă depășește 2000 m.

Munții Rila:

- situați în SV Bulgariei;

- formați în timpul orogenezei hercinice și înălțați ulterior în timpul orogenezei alpine;

- reprezintă cel mai înalt lanț muntos din Peninsula Balcanică, altitudinea maximă depășind 2900 m;

Munții Pindului:

- formați în timpul orogenezei alpine;

- reprezintă continuarea Alpilor Dinarici din Peninsula Balcanică, ocupând cea mai mare parte din Grecia;

- altitudinea maximă depășeste 2900 m spre Marea Egee, în Muntele Olimp 2917 m;

- alcătuiți din calcare, roci cristaline și fliș.

- relief ruiniform, relief carstic.

Munții Caucaz:

- situați în sud- estul Europei;

- formați în orogeneza alpină;

- alcătuiți din granite, roci vulcanice, calcare și conglomerate;

- cu relief pleistocen și actual;

- altitudinea maximă în Vf. Elbrus -5642 m – cea mai mare din Europa.

Masivul Central Francez:

- situat în centrul Franței;

- munți formați în orogeneza hercinică;

- altitudinea maximă nu depășește 2000 m (1886 m, Vf. Mt. Dore);

- cu releif vulcanic puternic erodat în partea centrală și nordică, relief carstic cu doline și chei în sud și sud- vest și relief pe structuă faliată cu grabene.

Munții Jura:

- lanț muntos, extins pe teritoriile Franței, Elveției și Germaniei;

- formați în orogeneza hercinică;

- altitudinea maximă nu depășește 2000 m.

- au straturile de rocă în cute regulate, paralele și o structură ce a dat naștere reliefului de tip jurasian;

- formați din calcare, cu extins releif carstic.

Munții Vosgi:

- situați în vestul Franței;

- formați în orogeneza hercinică;

- atitudine maximă sub 1500 m, fiind puternic erodați.

Munții Pădurea Neagră:

- situați în SV Germaniei;

- formați în timpul orogenezei hercinice;

- altitudinea maximă sub 1500 m, puternic erodați;

Masivul Șistos Renan:

- situat în vestul Germaniei, se desfășoară pe direcția V – E ;

- format în orogeneza hercinică;

- altitudini reduse, în medie 600 – 800 m ;

- fracmentat de valea Rinului, are un relief vulcanic; în craterele vulcanice din regiune Eiffel sunt lacuri de crater numite maare.

Munții Pădurea Thuringiei:

- situați în Germania, sunt formați în orogeneza hercinică;

- altitudini sub 1000 m.

Munții Hartz:

- formați în orogeneza hercinică, se găsesc în Germania;

- altitudinile maxime depășesc usor 1000m ;

- erodați, cu aspect de platou.

Munții Urali:

- cel mai lung lanț montan din Europa (peste 2000 km), formează o parte din limita naturală dintre Europa și Asia;

- formați în timpul orogenezei hercinice;

- orientați pe direcția N-S , altitudinea maximă nu depășește 2000 m

- sunt puternic erodați , cu aspect de dealuri.

Meseta Spaniolă:

- situată în Peninsula Iberică (Spania);

- formată în orogeneza hercinică;

- relieful este alcătuit din podișuri (600-1000 m) numite mesetas , din platouri văluite, pietroase și culmi numite sierre/ cordiliere apărute în urma reînălțării unor blocuri cristaline hercinice în orogeneza alpină;

- sierrele au un relief glaciar.

PODIȘURI :

Podișul Suediei (Podișul Norrland):

- dezvoltat pe formațiuni precambriene, aparține celui mai vechi nucleu continental;

- aspect colinar datorită acumulărilor morenaice;

- modelat de calota glaciară cuaternară.

Podișul Finlandei:

- dezvoltat pe formațiuni precambriene, aparține celui mai vechi nucleu continental;

- cu aspect colinar datorită acumulărilor morenaice;

- altitudinea maximă sub 1500 m;

- modelat de calota glaciară cuaternară.

Podișul Karst:

- situat în Slovenia, în nordul Alpilor Dinarici; cu extinse forme carstice;

Podișul Ardeni:

- situat în cea mai mare parte pe teritoriul Belgiei, dar se extinde și în Franța și Luxemburg;

- format în orogeneza hercinică, reprezentând vechi munți puternic erodați;

- altitudinile actuale sunt reduse : 600 -700 m;

Podișul Bavariei:

- situat în Germania;

- s-a format din materialele aduse de râuri din Munții Alpi și depuse la poalele acestora;

Podișul Boemiei:

- situat în Cehia;

- încadrat de Colinele Ceho – Morave, Munții Metaliferi, Munții Sudeți;

- format în orogeneza hercinică și afectat tectonic de mișcări alpine;

- altitudini reduse (343 m).

Podișul Volâno – Podolic:

- situat în Ucraina;

- format pe structurile precambriene ale Platformei Est – Europene;

- altitudini reduse (350 - 450 m).

Podișul Valdai:

- situat în Rusia;

- format pe structurile precambriene ale Platformei Est – Europene;

- altitudini reduse (343 m).

Podișul Rusiei Centrale:

- situat în Rusia;

- format pe structurile precambriene ale Platformei Est – Europene;

- altitudini reduse (250 m).

Colinele Pomeraniei și Colinele Mazuriei:

- situate în Polonia;

- mari acumulări de morene depuse de ghețarii de calotă pleistoceni.

CÂMPII:

Câmpia Nord – Europeană:

- din Olanda până în Polonia;

- face parte dintr-o arie de subsidență care se continuă sub apele Mării Nordului și Mării Baltice;

- reprezintă o câmpie de acumulare fluvio – glaciară, puternic modelată e calota cuaternară, cu câmpuri de morene și sandre;

- larg văluită, acoperită cu loess;

- fragmentată de multe râuri care se varsă în Marea Nordului prin estuare și la Marea Baltică în limane;

- cea mai extinsă diviziune a sa este Câmpia Germano – Poloneză, care prezintă altitudini sub 200 m și o în clinare de la E la V; este străbătută de șiruri de coline morenaice (Colinele Pomeraniei și Colinele Mazuriei - Polonia);

Câmpia Est – Europeană :

- a doua câmpie din lume ca suprafață (circa 4 mil. km²), după Câmpia Amazonului;

- are aspectul unei depresiuni alungite, desfășurată între Oceanul Arctic (N) și zona Mării Caspice (S);

- chiar dacă are aspectul unei câmpii, prin sedimentele acumulate, apare ca o asociere de câmpii joase, câmpii colinare și podișuri vechi (Pod.Volgăi, Pod. Rusiei Centrale);

- s-a format pe un fundament precambrian (din șisturi cristaline și granite) aparținând Platformei Est – Europene , acoperit de depozite sedimentare modelate de calota glaciară pleistocenă;

- este străbătută spre nord de râuri care se varsă în Oceanul Arctic (Dvina, Pecioara) și în sud de Volga;

- are altitudini sub 200 m, exceptând regiunile mai înalte ale podișurilor Valdei (343 m), Volgăi (367 m), Rusiei Centrale (250 m) și ale Colinelor Timan (463 m).

Câmpia Padului:

- situată în nordul Italiei, fiind traversată de fluviul Pad;

- reprezintă o câmpie piemontană, de acumulare fluvială, formându-se prin colmatarea cu sedimentele cărate de râurile din Alpi a unui vechi golf al Mării Adriatice;

- altitudini reduse (sub 100 m), mai ridicate la contactul cu munții (300 – 500 m).

Câmpia Panonică / Depresiunea Panonică:

- extinsă pe teritoriul Ungariei, Croației, Serbiei, este situată între Munții Dinarici, Munții Alpi și Munții Carpați;

- reprezintă o câmpie de acumulare fluvială, formată prin umplerea bazinului tectonic cu sedimentar neozoic;

- prezintă un fundament faliat și căzut în trepte, deasupra sa dezvoltându-se zone mai joase (sub 150 m) și sectoare mai înalte ( 150 - 300 m) , dominate de masive cristaline și munți insulari.

Câmpia Finlandei:

- dezvoltată pe structuri vechi, precambriene;

- relief ondulat.

Câmpia Flandrei:

- situată în Belgia;

- formată din acumulări de origine glaciară.

Câmpia Română :

- se desfășoară în lungul Dunării;

- altitudinile sunt cuprinse între 10 – 12 m și 300 m.

Alte câmpii:

-  Câmpia Sileziei (Polonia, pe Odra);

-  Câmpia Andaluziei ( Spania, pe Guadalquivir – câmpie fluviatilă);

-  Câmpia Aragonului (Spania, pe Ebru – câmpie fluvio - lacustră) ;

-  Câmpia Acvitaniei (Franța, pe Garonnne – câmpie fluviatilă).

Câmpii litorale: spre Oc. Atlantic, în nordul M. Negre, în jurul M. Caspice (Câmpia Precaspică).