Bacalaureat 2014 - Clima

CLIMA

3.1 Factorii genetici ai climei

a)                  Poziția geografică : în Emisfera nordică, aproximativ între 35⁰ și 82⁰ lat. N (insula Creta în sud, insulele Franz Josef în nord) ce determină o climă temperată și doar în partea nordică o climă rece.

b)                  Factorii radiativi:

Radiația solară global scade ca valoare din suds pre nord : 140 – 160 kcal/ cm²/an în sud și 70-80 kcal/cm²/an în extremitatea nordică; are rol în distribuția regimului termic;

Bilanțul radioactiv – scade ca valoare din suds pre nord, ceea ce determină tipuri și subtipuri climatic diferite.

c)                  Factorii dinamici :

- la latitudinea Europei predomină circulația vestică ( pe direcția vest- est ) , ceea ce determină temperature moderate și scăderea candității de precipitații din vest spre est;

- circulația general a maselor de aer este influențată de dezvoltarea și evoluția unor centri barici (areale/centri de presiune maximă – anticicloni sau minimă - cicloni) situați în exteriorul sau pe mariginile continentului:

Anticiclonul Azorelor – centrat pe Insulele Azore, persist tot timpul anului deasupra Oceanului Atlantic între 20⁰ – 40⁰ lat. N; aer cald, subtropical;

Anticiclonul Siberian – se formează iarna deasupra Eurasiei datorită răcirii puternice a aerului de deasupra suprafețelor cu zăpadă sau deasupra ghețurilor din Marea  Kara, de unde se extinde deasupra Siberiei și NE Europei; character sezonier, acționând iarna.

Ciclonul Islandez – seformează în nordul Oceanului Atlantic, SV Islandei, fiind determinat de curenți polari, reci; acționează tot timpul anului, dar în relație de reciprocitate inversă cu anticilonul azoric : iarna etse foarte extins (ocupă nordul Oceanului

Atlantic) și active, anticiclonul azoric deplasându-se spre sud; vara se restrânge spre nord și acționează mai puțin deasupra României;

Ciclonii mediteraneeni – au o frecvență mai mare iarna.

 Prezența acestor centri barici determină și manifestarea unor mase de aer diferite:

- polare – foarte reci și uscate;

- atlantice – răcoroase și umede;

- continentale – cade sau reci și uscate;

- mediteraneene / nord – africane – calde și umede.

d)                 Factorii fizico – geografici:

Mișcările Pământului și prezența celor două tipuri de suprafețe active (mări și oceanu și uscatul continental) influențează evoluția regimului termic;

- deschiderea largă a continentului spre Oc. Atlantic facilitează pătrunderea maselor de aer oceanice până în centrul Europei și atenuează amplitudinile termice diurne și anuale;

-  Marea Mediterană influențează clima regiunilor învecinate;

- Marea Baltică influențează clima regiunilor învecinate determinând ușoare creșteri termice;

-  marea masă continentală din est (Asia) determină creșterea amplitudinilor termice în estul continentului.

Din punct de vedere climatic în Europa se manifestă o azonalitate  „deformată” de la SV spre NE determinată de prezența Curentului Golfului / Curentul Atlanticului de Nord și continentalismul părții estice.

Relieful prin altitudine, desfășurare, expoziția și înclinarea versanților determină varietatea unor elemente climatice: 
- temperatura aerului scade cu altitudinea; 
- valoare radiației solare scade cu altitudinea datorită opacității atmorsferei; 
- precipitațiile cresc cu altitudinea, la altitudini ridicate fiind predominante cele sub formă de zăpadă.

e)                  Factorii antropici: au o contribuție consistentă la modificarea elementelor meteorologice, la modificarea direct/ indirectă a compoziției aerului.