Bacalaureat 2014 - ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

           Caracteristici generale :

- structura economică pe cele trei sectoare principale indică predominarea serviciilor (67%) , urmate de industrie (28%) și agricultura (5%) ;

- Europa dispune de materii prime variate, dar cu rezerve insuficiente pentru necesarul economiei, fapt pentru care multe state importă masiv din exteriorul continetului.

            AGRICULTURA

            - intensivă mai ales în vestul și centrul Europei ;

            - în ansamblul ei, aceasta cuprinde o pondere destul de scăzută a populației ocupate (mai mare doar în țările foste comuniste) ;

            - în țările dezvoltate din vest se practică o agricultură de piață, o mare parte a producției fiind destinată comercializării;

            - în fostele țări comuniste se practică forme de tranziție de la agricultura de subzistență la cea de piață ; după 1989 producția agricolă în aceste țări s-a redus datorită divizării excesive a terenurilor în urma retrocedării proprietăților, deficitului de mijloace tehnice;

            CULTURA PLANTELOR

            - se bazează pe existența unui fond funciar deschis (circa 300 mil. ha), pe soluri fertile, pe sisteme de irigație în zonele cu deficit de umiditate în perioada vegetației ;

            Se cultivă :

Cereale : tradiționale sunt grâul și porumbul (în vestul și centrul Europei; mai mult porumb în sud); se mai cultivă secară (locul I pe glob) , orz, ovăz ;

Plante industriale / tehnice : cunsocute  sunt culturile de sfeclă de zahăr (în zonele de câmpie) și de floarea soarelui (Rusia, Ungaria , Ucraina, România , Franța, Spania); se mai cultivă rapița (Franța , Germania), in și cânepă (suprafețele cultivate sunt în scădere datorită importanței mai mari a bumbacului și a fibrelor sintetice) ;

Cartofi: circa o jumătate din producția mondială; mari cultivatoare sunt Rusia, Ucraina, Belarus, Polonia, Germania etc.

Legumicultura : este concentrată mai ales în apropierea zonelor urbane, mari consumatooare ;

Viticultura : este extinsă mai ales în Europa de Sud și de Sud – Est ;

Măslin : această cultură este extinsă mai ales în Italia, Spania, Grecia (Europa Sudică contribuie cu ¾ la producția de măsline).

 

CREȘTEREA ANIMALELOR

- în Europa de Vest și Centrală are un caracter intenstiv, industrial ;

- în Europa de Est și de Sud se mai practică formele tradiționale de creștere, păstoritul pe pășunile naturale (ovine, bovine) ;

Deși efectivele de animale nu sunt foarte mari se detașează prin calitate lor superioară :

* creșterea bovinelor – principala ramură a zootehniei ; se realizează intensiv industrial în regiunile joase și în sistem gopodăresc în regiunile montane ; cele mai mari efective sunt în Rusia, Franța , Germania, Marea Britanie, Olanda și Danemarca etc.

*  creșterea ovinelor – se realizeză în sistem extensiv și transhumant, bazat pe pășunile naturale, mai ales în Europa de Est, de Sud și în Marea Britanie (locul I) ;

*  creșterea porcinelor – efective mai mari în Germania, Rusia ,Polonia, Spania etc.

*  creșterea caprinelor – efective mici, în țările din sud și sud- est ;

* creșterea cabalinelor – efective mici, mai ales în România , Rusia , Ucraina , Polonia și Germania ;

* avicultura – în sistem gospodăresc, semiintensiv în Europa de Est și Central – Sudică și intensiv în rest ;

*  sericicultura – în proporție mai mică în Europa de Sud.

              INDUSTRIA

- Europa este leagănul revoluției industriale (sec. al XVIII – lea, Anglia Centrală) ;

- Europa este unul din cele mai industrializate continente, dar , în prezent, cu resurse subsolice deficitare cantitativ ;

- în ultima perioadă au apărut acele mutații tehnice în cadrul unor ramuri, însoțite de mutații financiare și geografice și reconversie regională prin declinul activității de bază, dezvoltate pe vechile industrii axate pe cărbune, minereu de fier, pe textile, urmată de restructurare și respecializarea forței de muncă (în Middlands, Lorena etc.) .

 

INDUSTRIALĂ EXTRACTIVĂ

              Resursele energetice sunt reprezentate de combustibilii solizi , lichizi , gazoși :

- cărbunii : resursa energetică care a declanșat revoluția industrială din Anglia , în sec. al XVIII –le ; consumul de cărbune s-a redus în sec. XX datorită valorificării resurselor de petrol și gaze naturale, energiei hidraulice ; producția de cărbune s-a redresat, în prezent, în țările cu importante rezerve, datorită epuizării resurselor de petrol și gaze naturale  ;

              Principalele bazine carbonifere : în nord – vestul Europei (Middlands, Ruhr, Silezia – Polonia și Cehia) ; în estul Europei (Donbass – Ucraina, Federația Rusă).

- petrolul : după rezerve și producție se disting ca regiuni Marea Caspică, Marea Nordului (exploatări ce aparțin de Mare Britanie și Norvegia), zona Munților Ural ;

- gazele naturale : prezintă rezerve reduse, cu repartiție generală în bazinele etroliere.

              Principalele țări producătoare : Marea Britanie , Olanda , Norvegia etc. ; sistemul principal de gazoconducte este legat de aria de extracție din Bazinul Mării Nordului și din nordul Olandei.

- hidroenergia : cel mai mare grad de utilizare a energiei apei râurilor din țările alpine (Elveția, Austria) și în țările scandinave (Norvegia – aproape 100 % , Suedia) ;

- energia mareelor : are o valorificare redusă; doar în Franța funcționează o centrală mareomotrică, în estuarul fluvilui Rance ;

- energia geotermică : valorificată in Island pentru producerea energiei electrice și termice ;

- energia nucleră : dezvoltată pe baza resurselor de uraniu, în Franța , Lituania, Rusia etc.

INDUSTRIA SIDERURGICĂ

- multe din capacitățile siderurigce contruite în vechile reiuni miniere au fost supuse reconversiei (Middlans, Alsacia, Silezia, Donbass) ;

- importul de minereu de fier a determinat contruire de capacități siderurigice în orașele porturi (Dunkerque, Toronto) ;

- producția siderugică este concentrată în nord – vestul Europei (Germania, Franța, Spania, Mare Britanie, Italia, Suedia), aeronautică (Franța, Marea Britanie, Rusia), echipanete și utilaje industriale (Bulgaria, Cehia, Suedia) etc.

 

INDUSTRIA CHIMICĂ

- prezintă tendința de localizare a ramurilor poluante (industria produselor clorosodice, a pesticidelor) în zonele în dezvoltare ;

- are un rol deosebit în obținere produselor cosmetice și farmaceutice, cu precădere, în cadrul marilor metropole ;

- cea mai imporantă ramură a chimiei este petrochimia, dezvoltată, mai ales, în Germania, Italia , Franța , Marea Britanie , România, Rusia etc.

INDUSTRIA DE EXPLOATARE ȘI PRELUCRARE A LEMNULUI

- centrale și unitățile de prelucrare sunt situate, cu precădere, în zonele de exploatare a materiei prime ,

- exploatarea este mai dezvoltată în Rusia și în țările scandinave, iar prelucrarea în Rusia, țările scandinave dr și în Franța , Italia ,Germania , Mare Britanie etc.

INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII

- este foarte poluantă, fapt pentru care este în scădere, mai ales în țările din vestul Europei ;

- se remarcă, pe ansamblu, producția de ciment, ceramică , sticlă, prefabricate.

INDUSTRIA UȘOARĂ

- industria textilă mai dezvoltată în Anglia, Flandra (Belgia) , Franța ș.a.

- industria bumbacului (prelucrarea fibrei importante) are vechi tradiții în centrele Machester, Lille, Milano, Hamburg – Bremen etc. ;

- industria lânii în Mare Britanie , Germania , Franța , Italia etc.

- industria mătăsii naturale în Italia , Franța , Elveția  etc.

 

  ANALIZA UNEI RAMURI INDUSTIALE :

INDUSTRIA SIDERURGICĂ (METALURGIA FEROASĂ)

Materii prime : minereurile feroase , cărbunii cocsificabili (pentru obținerea cocsului necesar reducerii metalelor) ;

- cele mai importante resurse de minereuri de fier sunt localizate în : Rusia (la Kursk – belgorod se află cel mai mare zăcământ din lume) , Franța , Marea Britanie, Germania , Suedia .

- minereuri feroase auxiliare : mangan (cu rezerve în Ucaina la Nikopol) , nichel (în Munții Ural, Peninsula Kola), crom (Albania și Grecia), vanadium și titan (Munții Ural), iar în România există mangan și crom.

Prelucrarea materiilor prime : în centre siderurgice , care se grupează în funcție de

localizare astfel :

- centre siderurgice localizate în marile bazine carbonifere : Donețk în Donbass ; Duisburg , Dortmund în Ruhr, Silezia , Yorkshire , Ural ;

- centre siderurgice amplasate în porturi : Taranto – Italia , Europoort – Olanda , Galați – România, Dunkercque – Franța, Kingston – Marea Britanie etc. ;

- centre siderurgice amplasate în apropierea minereurilor de fier sărace, transportul făcându-se pe bandă rulantă : Hunedoara , Reșița etc.

- centre siderurgice amplasate în apropierea hidrodentralelor, furnizoare de energie lectrică ieftină (oțelării electrice) : Zaporojie – pe Nipru etc.

Produsele siderurgice : fontă , oțel, produse laminate : țevi , sârmă, fier – beton, tuburi, tablă etc.

Producția siderurgică : s-a diminuat după 1990 datorită introducerii materialelor alternative (mase plastice, rășini sintetice), reducerii masei unor utilaje și echipamente, scăderii cererii în domeniul construcțiilor.