Bacalaureat 2014 - România - Depresiunea Colinară a Transilvaniei

Depresiunea Colinară a Transilvaniei

        Este una dintre cele mai întinse regiuni deluroase din România; se află în centrul țării, între ramurile Carpaților, de unde si numele de depresiune în raport cu aceștia.

                     A.Limite și caracteristici generale

Limite:

                N – Carpații Orientali

                E  – Carpații Orientali

                S – Carpații Meridionali

                V - Carpații Occidentali

                NV – Delurile De Vest (Dl.Prisnel, Dl.Mare și C.Preluca formează „junghiul intracarpatic” – regiune supusă mișcărilor și scufundărilor tectonice)

             Caracteristicile generale ale reliefului:   

             Geneza : În cretacic,la sfârșitul mezozoicului, ca urmare a eforturilor de cutare și de ridicare ale Carpaților, în interiorul arcului carpatic s-a produs o scufundare lantă a scoarței, până la 4500 m adâncime.Despresiune tectonică formată a fos acoperită de mare și în zeci de milioane de ani, râurile ce veneau din munți au depus materiale aluvionare până au umplut-o.Astfel, au rezultat mii de metri grosime, formate din gresii, marne, conglomerate, argile , nisipuri, pietrișuri,etc.

             Stratele sunt cutate, cu blocuri imense de sare pe regiunile din sud,est și vest, sunt ușor boltite, sub forma unor domuri ce conțin gaz metan, în centru și sunt slab înclinate în nord , nord-vest.

             Tipuri de roci: roci sedimentare : argile, gresii, marne, pietrișuri, nisipuri, uneori calcare.

             Altitudini: relieful alcătuit din dealuri cu înălțimi cuprinse între 500-700 m și doar câteva vârfuri ce depășesc 1000 m.

             Relieful: se prezintă sub forma unor văi foarte largi, lunci, terase, depresiuni situate la contactul cu munții, dealuri și podișuri

            Tipuri și forme de relief:

                 - boltiri ale stratelor sub formă de domuri gazeifere;

                 - relief structural cu cueste, suprefețe structurale

                 - alunecări de teren pe pantele mari

                 - torenți

ü  Cea mai mare parte a Depresiunii Colinare a Transilvaniei este cuprinsă între bazinele râurilor Someș și Mureș.În sudul acesteia se află Oltul,iar în Podișul Huedin își are izvorul Crișul Repede.

B.Subdiviziunile Depresiunii Colinare a Transilvaniei

a.      Subcarpații Transilvaniei

       În partea de est, odată cu formarea lanțului vulcanic din Carpații Orientali a rezultat înălțarea și cutarea marginilor Depresiunii Transilvaniei, formându-se un relief ce pe alocuri semănă cu cel al Subcarpaților : depresiuni situate în apropierea muntelui, dealuri cu strate cutate, depresiuni situate între coline.

       În sud, apar depresiuni bine individualizate, traversate de râuri (depres.Făgăraș,depres Sibiu-Cibin) numite depresiuni submontane.

                  La vest (la contactul cu M.Apuseni) se găsesc acele depresiuni și culoare formate datorită diferenței de duritate a rocilor , reprezentative fiind culoarul Alba Iulia- Turda , Dealul Feleacului (832 m) , Depresiunea Almaj-Agriș.

        Nordul Depresiunii Colinare a Transilvaniei se prezintă ca o regiune deluroasă, mai complicată și fragmentată.Se evidențiază o serie de depresiuni : Depresiunea Lăpuș , Culmea Breaza (974 m).

             Depresiuni submontane: Bistrița,Vălenii de Munte,Praid,Hoghiz,Odorhei,etc.

             Depresiuni intracolinare : Dumitra- închsă de Dealul Cetății, Voivodeni s.a

             Dealuri : Becheci, Șierului,Rez s.a

b.      Podișul Transilvaniei 

        Altitudini de aproximativ 500 – 600 m.

        Relieful format din dealuri domoale, netede ce dau un aspect de podiș.

        Rocile au o structură boltită ce are în adâncuri gaz metan („domuri gazeifere”).

        Podișul Transilvaniei are 3 diviziuni transversale :

§  Podișul Someșan – situat în partea de nord , nord-vest ,masiv și fragmentat stăbătut de valea Someșului și afluenții săi.Posedă altitudini de 500-600 m , caracterizat de relief de dealuri.

ü  În această zonă cultura cerealelor,pomicultura și creșterea animalelor reprezintă ocupații tradiționale.

§  Câmpia Transilvaniei

     Curprinsă între Someșe și Mureș, cu un relief mai domol campia se dezvoltă pe un strat argilos , strat pe care s-au putut amenaja iazuri.Cu un aspect deluros și altitudini între 400 și 600 m poartă denumirea de Câmpie datorită utilizarii sale agricole.În subsol există zăcăminte de gaz metan , dar agricultura este considerată ramura de bază.

§  Podișul Târnavelor – se întinde înte Mureș și Olt cu un relief accidentat și altitudini mai ridicate în partea de est și mai coborâte în sud și vest.Podișul este străbătut de Târnava Mică și de către Târnava Mare.Datorită argilelor prezintă alunecări de teren; Aici se află domuri gazeifere.