Mănăstirea Caraiman – locul spiritualității creștine

       Situată la poalele Masivului Caraiman, în localitatea Bușteni, Mănăstirea Caraiman străjuiește poteca ce duce pașii pelerinilor spre mănăstire.Orice turist poate ajunge pe o potecă de la baza telecabinei din Bușteni .

          Locul în care este amplasat acest lăcaş monahal este absolut încântător. Crucea bisericii vechi face, parcă, concurenţă cea a Caraimanului, înălţându-se amândouă întru spiritualitate creştină.

Munții Ciucaș – creație fantastică a naturii

Se spune că sunt locuri unde trebuie să ajungi cel puțin odată în viață pentru a fi un om împlinit.Printre primele alegeri sălășnuiește strașnic și masivul Ciucaș, ce ascunde frumuseți de neasemuit și atrage cu un farmec irezistibil.

Situați în partea sudică a Carpaților de Curbură , aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali, Munții Ciucaș sunt formați din două culmi principale, culmea Ciucaș - Bratocea pe aliniamentul SV-NE și culmea Gropsoarele-Zăganu pe direcția NV-SE.

Principalele locuri de cazare și puncte de acces în masivul Ciucaș sunt reprezentate de Stațiunea Cheia, Cabana Muntele Roșu și Cabana Ciucaș la care se poate ajunge prin Pasul Bratocea dinspre Brașov.

Salina Praid

Zilele în care ne aflăm aduc după sine multe griji, probleme iar cuvântul de ordine pare să fie ” rutina”. Așa că vă propun pentru sfârșitul săptămânii să faceți o ” escapadă subterană” în județul Harghita, la Praid. Ei bine cu siguranță ați mai auzit de vestita mină de sare gemă a căror exploatații au început de pe vremea romanilor. 

 

Situată la 10 km de stațiunea Sovata , Salina de la Praid este una dintre cele mai mari mine de sare din țară și Europa, ce s-a bucurat de o serie de investiții serioase în ultima perioadă.Accesul în salină se face printr-un tunel lung de 1.500 de metri, urmat de 300 de trepte relativ abrupte.

Efortul depus vă va fi răsplătit odată ce ați ajuns în mină, unde veți descoperi un adevărat ”orășel de distracții subteran”. Vă pot asigura că o astfel de plimbare va avea atât un rol de relaxare pentru dumneavoastră, cât și scop terapeutic.

Constantin Brâncuși – „ Eu am făcut piatra să cânte... pentru omenire”

Să fie oare disprețul nostru față de cultură o grea și nefastă moștenire străveche nu știu, cert este însă că avem un „talent ” în a disprețui oamenii cu adevărat valoroși.

Constantin Brâncuși sculptor român cu o serie de contribuții remarcante pentru înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura, contemporană, pară să fie un exemplu elocvent pentru crasa nepăsare de care dăm dovadă cu orice ocazie.

Venerat de francezi și de americani, Brâncuși se dezvoltă profesional departe de locurile natale. „Coloana fără sfârșit” , „ Masa tăcerii”, „ Aleea scaunelor”, „ Poarta sărutului” sunt doar câteva dintre operele de neegalat ale artistului român , ce pot fi vizitate astăzi sub Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși din Târgu Jiu.

 

Creațiile sale se remarcă atât printr-o eleganța neasteptată a formelor - dată fiind materia primă din care acestea au luat ființă – ce combină cu succes simplitatea artei populare românești cu rafinamentul parizian.

Uimitor este mesajul acestora, element de contradicție pentru mulți critici. Dacă pentru unii „ masa tăcerii” nu pare să reflecte ceva anume, în viziunea lui Brâncuși acest element constituie un simbol al reunirii familiei şi al meditaţiei .

O altă parte considerabilă dintre creațiile marelui sculptor i-au revenit statului francez , după ce în anul 1957 sta­tul român a refuzat să primească moștenirea lăsată prin testament de către Brâncuși – atelierul său parizian – considerându-l pe artist un reprezentant al burgheziei decadente.

„Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini. - Constantin Brâncuși” 

Castelul Sturdza de la Miclăușeni - ciob de istorie la 1900

Astăzi  vă propunem o călătorie, imaginară ce-i drept, la Castelul Sturdza de la Miclăușeni . Cunoscut de mulți ca fiind Palatul Sturza , acesta a fost construit în stil neogotic  între 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria.

Dea-lungul existentei sale , Castelul Miclăușenilor a cunoscut o serie de momente nefaste. Astfel, că în timpul primului război mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniții ca infirmiere.

 În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți, devastând impresionanta bibliotecă și odată cu aceasta și o importantă parte din mobilierul familiei. Din 1947 până în 1953 acesta va funcționa ca mănăstire după ce moștenitoarea familiei Sturza , fiica acestora lasă prin testament întreaga avere Episcopiei Romanului.

 În perioadă comunistă acesta are menirea de a fi  depozit militar de explozibil pană în 1960 când Castelul de la Miclăușeni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever.

 Ultima parte a mobilierului original se pierde într-un incendiu izbucnit în anul 1968, dată la care începe  degradarea masivă a întregii așezări.

Anul acesta, după zece ani de renovări , Castelul Sturza și-a deschis porțile pentru turiștii dornici de o incursiune la 1900.

Prețul unui bilet : 3 RON pentru studenți , 6 RON pensionari, 12 RON publicului larg.