Bacalaureat 2014 România - Unități majore de relief - Carpații Occidentali

   Carpații Occidentali  

     

A.Limite și caracteristici generale

Limite:

N   - Văile Barcău și Someș

S    - Valea Dunării

E    - Culoarul Timiș-Cerna

         Culoarul Orăștiei

         Depresiunea colinară a Transilvaniei     

V   -  Dealurile de Vest, Câmpia de Vest

Caracteristici generale:

Ø  Mod de formare :

-  prin cutarea și înălțarea scoarței în timpul orogenezei alpine

-  prin vulcanism în neogen (în sudul Munților Apuseni) ;

Ø  Altitudine: Se prezintă ca fiind sectorul cu cele mai joase altitudini.

  Altitudini maxime: - în sud   - 1446 m M.Semenic

                                  - în nord  - 1849 m M.Bihor

Ø  Petrografia: au o alcătuire geologică complexă din roci cristaline, șisturi cristaline, roci vulcanice, magmatice și sedimentare , dispuse neuniform, ceea ce crează impresia de mozaic petrografic.

ü  Această fragmentare se datoreaza ridicării lor mai slabe, eroziunii agenților externi dar și prăbușirilor care au dat naștere unor depresiuni si culuare largi.

Ø  Dispunerea culmilor:

- în Munții Banatului dispunerea se realizează în trepte (în est treapta mai înaltă  se află în Munții Semenic, Almăjului, iar treapta joasă în vest – Munții Dognecei, Locvei);

- în Munții Apuseni se regăsește o dispunere geologică palmată , iar masivele pornesc din nodul central Bihor.

Ø Fragmentarea reliefului: sunt puternic fragmentați tectonic, apărând ca niște masive înconjurate de depresiuni joase.

Ø Tipuri și forme de relief :

a)      Relief carstic: = platouri carstice, lapiezuri, doline, chei ( Cheile Turzii, Cheile Nerei ) , peșteri (P.Vântului,P.Urșilor,P.Scărișoara)

b)      Relief dezvoltat pe șisturi cristaline și roci vulcanice

c)      Forme de nivație

d)      Forme determinate de procesele de îngheț și dezghet

ü  Au cel mai mare număr de așezări omenești din Carpați situate în lungul văilor, în depresiuni și pe culmile netede până la altitudini de 1600 m.

ü  Constituie un castel de ape deoarece în crestele înalte își au izvoarele numeroase pâraie ce devin râuri mari și se varsă în Dunăre.

B. Subdiviziunile Capaților Occidentali

          Carpații Orientali se împart în 3 mari grupe:

Ø Munții Banatului  - se află în sud de, între Valea Dunării,Culoarul Timiș-Cerna,care-i separă de Carpații Meridionali și Dealurile Banatului.

Se compun din :

ü   Munții Semenic – considerați a fi cei mai înalți (trei vârfuri depășesc 1400 m), alcătuiți din șisturi cristaline,având culmi netede, cu pășuni separate de văi adânci bine împădurite.

ü   Munții Almăjului – situați în lungul Dunării,formați din roci cristaline și calcare au înălțimi cuprinse între 400-1224 m.

ü   Munții Locvei – alcătuiți din roci cristaline și calcare cu altitudini sub 700 m

ü   Munții Aninei – se găsesc în vest , cu înălțimi de 600-1000 m, alcătuiți din calcare în care s-au format chei (Carașului) , peșteri (Comarnic);

ü   Munții Docnecei/Docneci – altitudini joase, culmi netede, iar pe văi s-au format defilee (Bârzava).

Ø Munții Poiana Ruscă

                                                                 Peisaj din Munții Poiana Ruscă

 Situați între valea largă a Timișului și a Mureșului, cu altitudini reduse (maxima fiind Vf.Padeș 1374 m) ,sunt relativ izolați și bine delimitați.Sunt alcătuiți din șisturi cristaline,ceea ce le dă un aspect masiv.

Ø Munții Apuseni – se desfășoară între văile Mureș,în sud și Barcău, în nord, fiind înconjrați de dealuri, depresiuni și de câmpie.Au o zonă centrală înală, cu văi adânci și masive joase la periferie, înconjurate de depresiuni.

     Această categorie a Carpaților prezintă o serie de trăsături specifice:

- Substratul petrografic este foarte diversificat , vorbindu-se aici de un adevărat „mozaic pedografic”;

- Un element original este dat de existența unor suprafețe întinse cu roci calcaroase, pe care se dezvoltă o mare varietate de forme carstice (chei,peșteri,avene,cursuri subterane)

- Prezența „depresiunilor – golf” adică pătrunderi ale Câmpiei și Dealurilor de Vest în interiorul zonei montane;

- Specific Apusenilor este și faptul că masivele muntoase pornesc radiar dintr-o zonă centrală – Masivul Bihor

- În partea de nord Munții Apuseni coboară în altitudine, fiind „înecați” sau „ascunși” sub strate sedimentare mai noi.

Se divid în :

      Munții Bihorului (Vf.Bihor – 1849 m)

      Munții Vlădeasa (Vf.Omonim 1836 m)

      Munții Gilău (înălțimi 1000-1250 m)

      Muntele Mare (Maxima 1827 m)

      Munții Trascăului

      Munții Metaliferi (altitudini sub 1000 m)

      Bazinul superior al Arieșului

      Munții Zarand (altitudini 400-800 m)

      Munții Codru-Moma (Vf.Plesu – 1112 m)

      Munții Pădurea-Craiului

      Depresiunea Beiuș (înălțimi 400-900 m)

      Depresiunea Vad-Borod

      Munții Plopiș (altitudini sub 1000 m)

      Munții Meseș (altitudini sub 1000 m)

      Pasuri și trecători :

- Pasul Domaşnea (sau Poarta Orientală), în Culuarul Timiş-Cerna;

- Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, in Culoarul Bistriţei;
- Pasul Ciucea, pe Crişul Repede, între munţii Vlădeasa şi Plopiş;

- Defileul Mureşului;
       - Culoarul Timiş-Cerna;
       - Culoarul Bistritei.

                                                Traseu spre Cetățile Ponorului din Munții Apuseni.