Bacalaureat 2014 - Câmpia Română

Câmpia Română

           

Este cea mai întinsă unitate de relief a țării noastre.

A.Limite și caracteristici generale

            Limite:

N – Podișul Getic, Subcarpații Curburii, Podișul Moldovei;

S –  lunca Dunării;

V – lunca Dunării;

E – lunca Dunării.

Caracteristici generale ale reliefului:

Ø  Geneza : s-a format pe locul unui fost lac foarte întins,prin umplerea unui fost lac foarte întins, prin umplerea acestuia cu materiale (depozite,sedimente) aduse de râuri, succesiv, de la vest spre est și de la nord spre sud.

Ø  Petrografia: roci sedimentare: nisipuri,pietrișuri acoperite de o covertură de loess, a cărui grosime este în vest de 3-4 m, ajungând în est la 30 - 40 m ;

Ø  Înclinarea reliefului: de la nord spre sud și de la vest la est după cum s-au retras apele lacului Getic;

Ø  Altitudinile: înățtimile sunt cuprinse între (la vărsarea Siretului în Dunăre,în partea de nord-est a câmpiei) și 300 m (la ieșirea Argeșului din Podișul Getic).Pe cea mai mare întindere are o înălțime de 50-90 m ;

Ø  Desfășurarea : pe direcția vest-est, partea de vest (Câmpia Olteniei) fiind cea mai îngustă și cea mai veche;în est prezintă o lățime mai mare – maxima fiind de 125 km;

Ø  Relieful : de ansamblu este format din interfluvii  largi numite Câmpuri  , pe care prin tasarea și sufoziunea loessului s-au format din crovuri,găvane; în unele crovuri, prin acumularea apei, s-au format lacurile Sf.Ana și Lacul Sărat.

Ø  Tipuri de relief: Câmia Română are un relief neomogen și pe suprafața ei se întânlesc mai multe zone cu caspecte caracteristice:

§  În partea de nord există o fâșie de câmpii înalte (cu altitudini de 200-300 m) formate la ieșirea râurilor din regiunile deluroase;

§  În continuarea câmpiilor înalte, începând de la râul Argeș până la Siret există un sector mai jos care se află într-un proces de coborâre lentă; este cunoscută ca fiind zona câmpiilor de coborâre;

§  Câmpiile orizontale – pe cea mai mare întindere;acestea sunt netede având un aspect tubular și sunt acoperite cu loess și pe alocuri cu nisip.În această zonă apar crovurile, iar suprafața acesteia este fragmentată de văile lungi și largi ale râurilor.

B. Diviziuni transversale

1.Sectorul vestic – situat la vest de Olt și denumit Câmpia Olteniei este o regiune mai înaltă și mai veche a câmpiei.Spre Dunăre,Jiu și Olt suprafețele se întind sub forma unor terase care, pe anumite porțiuni au acumulări de nisip.

2.Sectorul central – cuprinde de la nord la sud câmpii înalte,câmpii joase (de „coborâre”) și câmpii netede.O subdiviziune a acesteia este Câmpia Vlăsiei cunoscută prin întinderile de păduri care au existat în trecutul istoric.Spre Dunăre, Câmpia Burnasului stăjuiește regiunea joasă de luncă printr-un abrupt.

3.Sectorul estic – este cea mai extinsă câmpie de subsidență, cu cea mai mică altitudine;prezintă un teritoriu de lentă scufundare, formându-se aici o mare zonă de confluență;este străbătută de râuri meandrate,cu albii mlăștinoase,nu numeroase revărsări și inundații. Cuprinde o serie de câmpii precum:

-           Câmpia Brăilei

-           Câmpia Siretului Inferior

-           Câmpia Buzăului

-           Câmpia Râmnicului

-           Câmpia Tecuci